Constanța, unul dintre cele mai vechi orașe atestate din România, a fost fondată ca o colonie grecească numită Tomis în anul 657 î.Hr., devenind ulterior parte a Imperiului Roman în anul 46 d.Hr. și fiind redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. Aici a fost exilat poetul roman Ovidiu între anii 8-17 d.Hr., iar după o perioadă de declin sub otomani, orașul a renăscut în 1865 odată cu construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului modern. După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a revenit României, Constanța a devenit principalul port al statului, crescând continuu până în prezent. Astăzi, Portul Constanța este cel mai mare port din bazinul Mării Negre și al patrulea ca mărime din Europa, acoperind o suprafață de 39,26 km² și având o lungime de aproape 30 de kilometri. De-a lungul istoriei sale, orașul a fost martorul unor evenimente fascinante, de la legenda argonauților și posibila origine a numelui său din cuvântul grecesc pentru "tăietură", până la dominația genoveză din Evul Mediu.