Îndulcitorii sunt aditivi alimentari care imită gustul dulce al zahărului, stimulând receptorii gustativi, dar cu un aport caloric adesea mult mai redus. Aceștia pot fi naturali (extrasi din plante) sau chimici (sintetizați în laborator), iar din punct de vedere energetic se împart în calorigeni și ne-calorigeni. O categorie importantă o reprezintă îndulcitorii cu putere mare de îndulcire, mult mai dulci decât zahărul, necesitând cantități foarte mici; în SUA, FDA a aprobat șapte astfel de compuși, printre care stevia, aspartamul, sucraloza și zaharina, în timp ce ciclamatul este interzis acolo din 1969, dar folosit în alte țări. Aprobarea acestor aditivi se bazează pe analize științifice riguroase, cu sute de studii clinice și toxicologice, iar stevia beneficiază de o excepție datorită originii sale naturale și utilizării îndelungate înainte de 1958. Există și alternative naturale precum sorbitolul și xilitolul, alcooli ai zahărului (polioli) găsiți în fructe și legume, dar produși industrial prin hidrogenarea catalitică a zaharurilor reducătoare (de exemplu, glucoza devine sorbitol). Acești polioli sunt mai puțin dulci decât zahărul, dar au proprietăți similare și sunt adesea combinați cu îndulcitori de mare intensitate pentru a obține gustul perfect, fiind folosiți în principal pentru scăderea în greutate (reducerea caloriilor) și prevenirea cariilor.