Creșterea economică reprezintă variația pozitivă a producției de bunuri și servicii dintr-o economie, fiind măsurată cel mai frecvent prin produsul intern brut (PIB). Se disting două tipuri fundamentale: creșterea extinsă (prin sporirea factorilor de producție) și cea intensivă (bazată pe progres tehnologic), iar teoria modernă identifică patru tipuri: creștere uniformă (SUA, Europa), miracole de creștere (Japonia, Coreea de Sud, Hong Kong), tragedia creșterii (unele țări din Africa Centrală) și lipsa creșterii (Zimbabwe). Măsurarea se realizează prin calcularea ratelor de creștere a PIB-ului, iar pentru estimări rapide se folosește Regula de 72, care aproximează perioada de dublare a unei valori. De exemplu, o creștere anuală de 3,5% duce la dublarea PIB-ului real în aproximativ 20 de ani, demonstrând impactul puternic al creșterii compuse pe termen lung. Aceste concepte sunt esențiale pentru înțelegerea dinamicii economice globale și a diferențelor de dezvoltare dintre state.