Guvernul Emil Boc (1) a deținut puterea executivă în România între 22 decembrie 2008 și 23 decembrie 2009, fiind primul cabinet de după Revoluție demis printr-o moțiune de cenzură. Format din coaliția PD-L cu PSD+PC, guvernul a funcționat defectuos încă de la început, iar pe 1 octombrie 2009 social-democrații au părăsit coaliția, lăsând un guvern minoritar redus la doar 10 miniștri. Acest guvern redus a fost demis pe 13 octombrie 2009 prin moțiunea de cenzură depusă de opoziție, dar a continuat să funcționeze interimar până la instalarea noului executiv. În perioada interimară, președintele Traian Băsescu l-a numit pe Lucian Croitoru (14 octombrie) și apoi pe Liviu Negoiță (6 noiembrie) ca premieri desemnați, însă ambii au eșuat să obțină votul de învestitură în Parlament. Cabinetul a fost marcat și de scandaluri interne, precum demisia ministrului de Interne, Gabriel Oprea, în ianuarie 2009, din cauza unui conflict privind numirea chestorului Virgil Ardelean la conducerea Direcției Generale de Informații și Protecție Internă. În cele din urmă, pe 23 decembrie 2009, un nou guvern a depus jurământul, încheind astfel mandatul unui executiv marcat de instabilitate politică și crize succesive.