Transportul feroviar este un procedeu de transport al pasagerilor și mărfurilor pe șine de oțel, instalate pe traverse și balast, care ghidează direcțional vehiculele cu roți metalice, spre deosebire de transportul rutier. Cele mai vechi astfel de căi, trase de oameni, datează din secolul al VI-lea î.Hr., invenția fiind atribuită lui Periandru, unul dintre cei șapte Înțelepți ai Greciei. Dezvoltarea masivă a avut loc după inventarea motorului cu abur în Marea Britanie, în secolele XVIII-XIX, care a permis construirea de trasee pe distanțe lungi. Această evoluție a făcut din căile ferate o componentă esențială a revoluției industriale, transformând transportul de mărfuri și oameni la scară globală. În prezent, operarea acestui sistem implică resurse umane diverse, de la administrație centrală și regională, la personal de trafic, tracțiune și întreținere a infrastructurii.