Criza economică este un fenomen social complex, manifestat printr-un declin economic profund, având cauze multiple, precum supraproducția (exemplificată de Marea Criză din 1929-1933) sau polarizarea extremă a averilor, care reduce piața de desfacere. Aceasta se manifestă prin faze de stagnare și recesiune, adesea însoțite de inflație, și poate fi declanșată de prăbușiri bursiere, spargerea unor bule speculative sau crize valutare, rezultând în pierderi de „bogăție pe hârtie”. Un tip frecvent este criza bancară, caracterizată prin „fuga la bancă” (retragerea bruscă a depozitelor), cu exemple celebre precum Marea Depresiune sau falimentul Northern Rock din 2007, în timp ce bulele speculative (ex: mania lalelelor, criza din 1929, bula dot-com din 2000-2001) apar când prețurile depășesc valoarea reală a activelor. Conform Băncii Naționale a Moldovei, criza reprezintă punctul de cotitură dintre recesiune și expansiune, marcând reluarea creșterii economice prin politici de relaxare a creditării. Deși economiștii au elaborat numeroase teorii, nu există un consens privind prevenirea acestor fenomene, iar crizele continuă să apară periodic, afectând atât țările capitaliste, cât și pe cele socialiste.