Globul de zăpadă este o sferă transparentă, de obicei din sticlă, care adăpostește o scenă miniaturizată în apă, unde particule albe imită ninsoarea atunci când globul este agitat. Deși o descriere similară a apărut la Expoziția de la Paris din 1878, primul patent a fost obținut în 1900 de vienezul Erwin Perzy, care, încercând să îmbunătățească becul lui Edison, a descoperit efectul de zăpadă. Globul a devenit rapid popular în Austria, fiind premiat de împăratul Franz Joseph I, iar revoluția industrială a permis răspândirea sa printre clasele înstărite. În 1927, americanul Joseph Garaja a patentat un glob cu o metodă inovatoare de asamblare sub apă, reducând costurile și făcând obiectul accesibil publicului larg. În anii 1950, înlocuirea materialelor sclipitoare cu particule de plastic și utilizarea apei cu glicol au îmbunătățit căderea fulgilor, consolidând globul de zăpadă ca simbol decorativ atemporal.