Zăpada (omăt sau nea) este o formă solidă de precipitație, reprezentând apă înghețată în stare cristalină, alcătuită din fulgi și având o structură granulară, moale și cu densitate scăzută. Ea se formează când vaporii de apă trec prin depoziție în atmosferă la temperaturi sub 0 °C, iar căderea sa se numește ninsoare. Un fapt remarcabil este că zăpada reflectă peste 90% din razele ultraviolete, ceea ce poate provoca „orbirea zăpezii” (oftalmie) la expunere îndelungată. În agricultură, stratul de zăpadă protejează culturile de ger, iar topirea sa primăvara asigură apa necesară plantelor. De asemenea, igluurile, locuințe tradiționale inuite din zăpadă, pot menține interiorul la până la 16 °C, protejându-i pe ocupanți de frigul extrem de -45 °C. În plus, tunurile de zăpadă, inventate în 1950 și utilizate pe scară largă din anii '70, produc zăpadă artificială, dar consumul mare de energie le limitează folosirea.