Rezervorul de infecție reprezintă orice ființă vie (om, animal, plantă) sau mediu inert (apă, sol) care găzduiește, asigură supraviețuirea și favorizează multiplicarea microorganismelor patogene, transmițându-le apoi gazdelor susceptibile. În mediul extern, principalele rezervoare sunt mediile acvatice și telurice (solul), iar acestea pot fi clasificate ca rezervoare de virusuri, bacterii sau paraziți. Multe boli infecțioase umane au un rezervor animal, fiind denumite zoonoze, precum ciuma, bruceloza, salmoneloza, rabia sau febra galbenă, iar adesea animalul purtător nu prezintă semne clinice de boală – de exemplu, liliecii frugivori infectați cu virusul Ebola rămân asimptomatici. În schimb, pentru numeroși agenți patogeni, omul însuși constituie rezervorul uman, cum este cazul holerei, febrei tifoide, sifilisului, meningitei meningococice, poliomielitei, rujeolei, varicelei sau variolei. Astfel, înțelegerea acestor rezervoare este esențială pentru controlul și prevenirea transmiterii bolilor infecțioase, fie că sursa este animală, umană sau ambientală.