Limba croată este o limbă indo-europeană din grupul slav de sud, vorbită de aproximativ 5-6 milioane de oameni, fiind limbă oficială în Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și provincia Voivodina. Din punct de vedere dialectal, se împarte în trei ramuri principale – štokavian, kajkavian și čakavian – iar limba standard modernă se bazează pe dialectul štokavian și graiurile (i)jekaviene. Primele fragmente scrise datează din secolul al XI-lea, iar standardul actual s-a conturat în secolul al XIX-lea, evoluând în strânsă legătură cu limba sârbă. Pe lângă comunitățile din Balcani, există vorbitori în diaspora, dar și minorități istorice precum croații din Burgenland (Austria) sau cei din Italia (Molise). În România, o mică comunitate din județul Caraș-Severin (localitățile Carașova și Lupac) poate folosi croata în administrația locală. Fiind o limbă flexionară, prezintă o diversitate dialectală remarcabilă, ilustrată chiar de cuvintele pentru „ce” (što, kaj, ča) care diferențiază dialectele.