TVA (taxa pe valoarea adăugată) este o taxă indirectă aplicată pe consum, percepută în fiecare etapă a producției și distribuției, fiind utilizată în 175 de țări membre ONU, cu excepția Statelor Unite. Conceptul a fost propus de germanul Wilhelm von Siemens în 1918, iar varianta modernă a fost introdusă de Maurice Lauré în Franța în 1954, apoi extinsă în Europa prin directivele CEE din 1967, urmare a Raportului Neumark. În România, TVA a fost adoptată în 1993, înlocuind taxele anterioare, iar în prezent există cota standard de 21% și cote reduse de 11% și 5%. Principalul beneficiu al TVA-ului este că nu distorsionează deciziile de producție și este greu de evitat, dar este criticată pentru caracterul regresiv, afectând mai mult persoanele cu venituri mici. TVA reprezintă circa o cincime din veniturile fiscale mondiale, iar în Franța contribuie cu aproape 50% din veniturile statului.