Voluntariatul reprezintă un act liber consimțit prin care o persoană oferă timp și muncă în folosul comunității, fără a primi remunerație, activitatea fiind reglementată în România prin H.G. nr. 1579 din 8.12.2005, care recunoaște această experiență ca vechime profesională, mai ales în situații de urgență, și este confirmată printr-un certificat nominal de voluntar. Principiile fundamentale includ caracterul neremunerat, implicarea activă în viața comunității, egalitatea de șanse și interzicerea discriminării, precum și faptul că voluntariatul nu substituie munca plătită, ci o completează. Cea mai întâlnită formă este prin organizații nonprofit, precum cele de tineret (ex. BEST, AIESEC, AEGEE) sau organizații umanitare și de intervenție rapidă, cum ar fi Crucea Roșie Română și SMURD, care se bazează pe echipe dedicate de voluntari. Un tip modern și tot mai popular este turismul voluntar, iar în domeniul educațional se remarcă programele de învățare prin serviciu, prin care elevii și studenții câștigă credite academice în timp ce ajută comunitatea, o practică apreciată de specialiști precum Alexander Astin și de instituții precum Harvard Medical School, care subliniază beneficiul reciproc al acestei uniri între teorie și practică. Astfel, voluntariatul nu doar sprijină cauze sociale, medicale sau de mediu, ci contribuie la dezvoltarea personală și profesională a celor implicați, devenind o veritabilă școală a responsabilității civice.