Teodor Neaga (născut în 1878, la Dănceni, Basarabia) a fost un politician român de marcă, rămas în istorie pentru votul său din 27 martie 1918, când, în calitate de membru al Sfatului Țării, a decis Unirea Basarabiei cu România. Educat la Seminarul Teologic din Chișinău și la Academia Teologică din Kiev, el a devenit profesor de limba rusă și istorie, luptând activ împotriva rusificării copiilor și promovând educația patriotică românească. În perioada interbelică, cariera sa politică a fost intensă: a fost deputat în Parlamentul României (1926-1927) din partea Partidului Poporului, iar după ce a părăsit partidul, dezamăgit de politica lui Averescu, a aderat la Partidul Național Liberal în 1930-1931. Ca o personalitate de prim-plan a învățământului, a ocupat funcția de inspector-șef al învățământului din Basarabia și a fost membru al Adunării Eparhiale din Chișinău și al Consiliului Central Bisericesc din București. Din păcate, destinul său a fost tragic: arestat de NKVD la doar o lună după ocuparea sovietică a Basarabiei din 1940, a fost torturat și deținut la penitenciarul din Penza, unde a murit la 6 decembrie 1941, devenind o victimă a Gulagului sovietic, fără a i se cunoaște locul exact al înmormântării.