Daniel Ciobotea (născut pe 22 iulie 1951 în Dobrești, județul Timiș) este Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Arhiepiscop al Bucureștilor din 2007, fiind al șaselea patriarh, ales după decesul patriarhului Teoctist. A urmat studii teologice în Sibiu și București, obținând doctoratul în teologie la Strasbourg în 1979, cu o teză despre relația dintre teologie și spiritualitate, sub îndrumarea unor profesori renumiți. Înainte de alegerea sa ca patriarh, la 12 septembrie 2007, a fost mitropolit al Moldovei și Bucovinei din 1990, remarcându-se prin reconstrucția lăcașurilor de cult și promovarea dialogului ecumenic. Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale mandatului său este construcția Catedralei Mântuirii Neamului, un simbol al Ortodoxiei românești moderne. El susține activ educația religioasă în școli, modernizarea instituțiilor bisericești și implicarea Bisericii în probleme sociale, accentuând solidaritatea cu persoanele sărace și marginalizate. Prin promovarea valorilor tradiționale și a dialogului interreligios, patriarhul Daniel rămâne o figură centrală atât în viața religioasă, cât și în societatea românească.