Sexismul la locul de muncă se manifestă prin mai multe forme, incluzând segregarea ocupațională (femeile concentrate în servicii sociale, retail sau educație) și discriminarea directă la angajare. Un aspect central este inegalitatea salarială, femeile câștigând în medie mai puțin decât bărbații, chiar și în domenii dominate de femei, iar prezența lor în consiliile de administrație rămâne sub 20% în majoritatea statelor UE, doar Bulgaria și Suedia atingând acest prag. În România, principiul salarizării egale este garantat legal prin Constituție (Art. 41(4)), Codul Muncii și Legea 202/2002, deși în practică disparitățile persistă. În privința vârstei de pensionare, deși state precum Italia, Germania sau Marea Britanie au egalizat-o deja, România păstrează vârste diferite, dar o lege din decembrie 2010 a propus egalizarea treptată, o măsură validată ca fiind constituțională prin Decizia 1237 a Curții Constituționale. Interesant este paradoxul semnalat de Raportul prezidențial din 2009: femeile, având o speranță de viață cu peste 6 ani mai mare, contribuie mai puțin la fondul de pensii, dar beneficiază de acesta mult mai mulți ani decât bărbații.