Încălzirea este procesul termodinamic de ridicare a temperaturii, iar în limbaj comun se referă la asigurarea confortului termic în clădiri și la producerea apei calde menajere. Sistemele de încălzire pot fi locale (fiecare cameră având propriul sistem) sau centrale, iar istoria lor este surprinzătoare: în Roma Antică (sec. I î.Hr.) exista deja un sistem hipocaustic care încălzea podelele cu gaze de ardere. Sursele de căldură folosite astăzi sunt diverse, incluzând arderea combustibililor, agentul termic din termoficare, electricitatea, energia solară captată de panouri termice și solul, utilizat de pompele de căldură. Combustibilii utilizați variază de la solizi (lemne, peleți, lignit, huilă) și lichizi (GPL, motorină) până la gazoși (gaz natural), fiecare având o putere calorifică specifică. De exemplu, lemnele au o putere calorifică de 9–16 MJ/kg, iar gazul natural de 35–42 MJ/m³N, ceea ce influențează eficiența și costurile. În final, alegerea sistemului potrivit depinde de resursele disponibile, iar încălzirea este strâns legată de asigurarea apei calde de consum, ambele fiind realizate de utilaje similare.