Prețurile de transfer reprezintă valorile tranzacțiilor efectuate între companiile afiliate dintr-un grup, iar principiul central care le guvernează este respectarea valorii de piață (principiul arm's length), adică prețul care ar fi fost plătit între companii independente. Alegerea metodei de stabilire a acestor prețuri depinde de factori de comparabilitate precum caracteristicile bunurilor, funcțiile și riscurile asumate, termenii contractuali sau condițiile economice. Principalele metode utilizate sunt metoda comparării prețurilor, metoda cost plus și metoda prețului de revânzare. Metoda comparării prețurilor confruntă prețurile intra-grup cu cele de pe piață, metoda cost plus pornește de la costuri la care se adaugă o marjă de profit, iar metoda prețului de revânzare deduce o marjă brută din prețul de vânzare către terți. Selectarea metodei potrivite depinde de acuratețea informațiilor disponibile și de scopul utilizării (planificare fiscală sau documentație), iar aplicarea acestor reguli diferă de la o țară la alta.