Acidul aspartic (Asp/D) este un aminoacid proteinogen ne-esențial, codificat de codonii GAU și GAC, fiind descoperit în 1827 de către Plisson prin fierberea sparanghelului într-o soluție bazică, de unde îi provine și numele. Aspartatul, forma sa conjugată, acționează ca un neurotransmițător excitator, influențând potențarea pe termen lung (LTP) și procesele de învățare și memorie, deși efectele sale sunt mai slabe decât cele ale glutamatului. La mamifere, este sintetizat din oxaloacetat prin transaminare și joacă roluri esențiale în ciclul ureei, gluconeogeneză și sistemul navetă malat-aspartat. În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul a patru aminoacizi esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina și lizina. De asemenea, contribuie la sinteza bazelor purinice și acționează asupra receptorilor NMDA, fiind un metabolit important în diverse căi biochimice.