Stocarea energiei reprezintă un ansamblu de metode prin care energia produsă la un moment dat este păstrată pentru utilizare ulterioară, reducând astfel dezechilibrele dintre cerere și ofertă. Energia poate fi stocată sub diverse forme, precum energie chimică (baterii reîncărcabile), potențial gravitațional (baraje hidroelectrice) sau termică (gheață produsă noaptea pentru răcire în timpul zilei). Tehnologiile variază de la cele mecanice (aer comprimat, volanți, lacuri de pompare) la cele electrice, electrochimice, biologice, termice și chimice, inclusiv stocarea în hidrogen sau combustibili fosili. Capacitatea unui sistem de stocare se măsoară de obicei în jouli sau kilowați-oră, iar aspectele economice depind strict de valoarea rezervei și de factori de incertitudine. Deși cantități mari de energie sunt stocate în prezent în lacurile de acumulare ale hidrocentralelor, stocarea în rețea devine tot mai importantă pentru integrarea surselor regenerabile. O analiză critică publicată în 2009 în Progress in Natural Science trece în revistă progresele tehnologiilor de stocare a energiei electrice pentru aplicații staționare.