Războiul de Continuare (1941-1944) a fost un conflict armat între Finlanda și Uniunea Sovietică, parte a celui de-al Doilea Război Mondial, declanșat la 25 iunie 1941, odată cu bombardamentele sovietice asupra teritoriului finlandez. Acesta a reprezentat o continuare directă a Războiului de Iarnă (1939-1940), fiind motivat de dorința Finlandei de a recupera teritoriile cedate și de lipsa de sprijin din partea Aliaților. Pentru a supraviețui confruntării cu vecinul sovietic, mult mai puternic, Finlanda a cooperat militar și a primit sprijin material crucial din partea Germaniei naziste, ceea ce a determinat ca Marea Britanie să-i declare război la 6 decembrie 1941, deși nu au avut loc lupte semnificative între cele două state. Conflictul s-a încheiat cu o încetare a focului în septembrie 1944, iar oficial cu semnarea Tratatului de pace de la Paris din 1947. Deși a luptat alături de Germania, Finlanda a considerat întotdeauna acest război ca fiind unul separat, o perspectivă respinsă de sovietici, care îl vedeau doar ca pe un front al Marelui Război pentru Apărarea Patriei.