Educația, derivată din latinul educatio (creștere, hrănire), este o activitate socială fundamentală care urmărește formarea completă a omului – intelectual, moral și fizic – pentru o comportare civilizată în societate. De-a lungul istoriei, gânditori precum Platon (arta de a forma bune deprinderi), Aristotel (supraveghere publică) și Comenius (stimularea „semințelor” native) au definit-o diferit, subliniind rolul ei esențial în umanizare. Immanuel Kant vedea în educație o cale de a valorifica natura umană în folosul societății, iar Émile Durkheim o considera o „socializare metodică” a tinerei generații. În zilele noastre, educația este privită ca o activitate dinamică și flexibilă, orientată spre pregătirea pentru viață și spre idealul uman de „a fi și a deveni”. Totodată, Florin Georgescu a remarcat că educația este prima activitate creatoare neproducătoare de bunuri de consum, ceea ce îi subliniază caracterul istoric, deoarece aceasta diferă de la o epocă la alta.