Castorii (genul Castor) sunt rozătoare mari, semiacvatice, reprezentate de două specii – castorul american (Castor canadensis) și brebul (Castor fiber) – fiind a doua cea mai mare rozătoare după capibara, putând cântări până la 50 kg și având corpuri robuste, cozi plate și solzoase și labe posterioare palmate. Acești erbivori trăiesc în habitate de apă dulce și sunt renumiți pentru construcția de baraje și adăposturi din ramuri, pietre și noroi, care creează zone umede vitale pentru alte specii, motiv pentru care sunt considerați o specie-cheie în ecosistemele lor. Trăiesc în perechi monogame alături de pui, sunt activi în amurg și noaptea, își marchează teritoriul cu castoreum (o secreție lichidă) și își pot recunoaște rudele după secrețiile glandelor anale. De-a lungul istoriei, castorii au fost vânați intens pentru blană, carne și castoreum, fiind aproape exterminați până în secolul al XIX-lea, dar populațiile s-au redresat și au fost reintroduși, inclusiv în România, fiind acum clasificați ca specie cu risc redus pe Lista Roșie IUCN. Din punct de vedere taxonomic, Carl Linnaeus a introdus genul Castor, iar Heinrich Kuhl a descris specia americană în 1820, cele două specii fiind confirmate ca distincte prin diferența de cromozomi (48 vs 40), iar castorul, simbol al hărniciei, este animalul național al Canadei.