Calendarul chinez este un calendar lunisolar (astronomic), folosit pentru stabilirea sărbătorilor tradiționale din China și Taiwan, deși ambele state folosesc și calendarul Gregorian, iar Taiwan își numără anii din 1912 (întemeierea Republicii China). Ciclul său de 12 ani este marcat de animale precum șobolanul, bivolul, tigrul, dragonul, șarpele, calul, capra, maimuța, cocoșul, câinele și porcul, iar un ciclu complet de 60 de ani combină aceste 12 simboluri cu 10 elemente cerești, sistem introdus în timpul dinastiei Han (secolul III). Regulile actuale, stabilite din anul 1645, se bazează pe meridianul de 120° est, ziua începând la miezul nopții, iar prima zi a fiecărei luni fiind întotdeauna luna nouă, cu solstițiul de iarnă plasat obligatoriu în luna a XI-a. Complexitatea calculului provine din faptul că se folosesc date astronomice exacte, nu medii, ceea ce face ca durata lunilor să varieze, iar o lună bisectă este introdusă atunci când o lună nu conține niciun „Zhongqi” (punct solar intermediar). Spre deosebire de horoscopul european, influențat de soare, cel chinez se bazează pe poziția lunii, o credință care se presupune că a apărut tot în timpul dinastiei Han.