Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) este o structură specializată, subordonată Ministerului Afacerilor Interne, înființată la 15 decembrie 2004 prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari. La nivel național, IGSU coordonează toate organizațiile implicate în managementul situațiilor de urgență, iar filialele sale teritoriale sunt cunoscute sub numele de Inspectorate județene pentru situații de urgență (ISU). Istoria pompierilor militari români începe în 1835, când domnitorul Moldovei, Mihail Grigore Sturdza, a înființat la Iași prima unitate numită „Roata de pojarnici”, urmată în 1844 de o unitate similară la București, creată de domnitorul Gheorghe Bibescu. Primele formații civile de pompieri, bazate pe voluntariat, au apărut în 1835 la Arad și în Transilvania, iar turnuri de veghe precum Foișorul de Foc din București au fost folosite până în 1935. După Unirea din 1859, Alexandru Ioan Cuza a reorganizat armata și a promulgat la 24 mai 1860 o lege prin care a acordat medalia „Pro Virtute Militari” ostașilor participanți la Bătălia din „Dealul Spirii”. Un moment istoric important a fost confruntarea din 1848 de la București, când compania de pompieri condusă de Căpitanul Pavel Zăgănescu a rezistat unui corp de armată al Imperiului Otoman.