Drone metal (cunoscut și ca drone doom sau power ambient) este un subgen al heavy metal-ului care îmbină ritmurile lente și grele ale doom metal-ului cu tonurile prelungite ale muzicii drone, fiind adesea asociat cu post-metal-ul. Stilul se remarcă prin chitare electrice cu mult reverb și feedback, voci în stil growl sau scream, iar piesele sunt de obicei foarte lungi, lipsite de un beat tradițional. Influențele sale provin atât de la trupe rock/metal precum Black Sabbath, Sleep sau Swans, cât și de la compozitori minimaliști ca La Monte Young sau Tony Conrad. Genul a fost definit pentru prima dată în 1990 de formația Earth din Seattle, care l-a descris drept "post-grunge minimalist", iar trupe precum Burning Witch și, mai ales, Sunn O))) au continuat și popularizat stilul. În paralel, formații ca Boris (Tokyo) și Corrupted (Osaka) au dezvoltat variante proprii, iar în anii 2000 au apărut nume proeminente precum Nadja, Jesu sau Khanate. Un exemplu notabil este proiectul Essentialist al compozitorului Rhys Chatham, care a încercat să reducă heavy metal-ul la o esență de bază, contribuind astfel la evoluția genului.