Mobilizarea Armatei Regatului Bulgariei pentru Primul Război Mondial a început pe 11 septembrie 1915, ca urmare directă a semnării convenției militare cu Germania și Austro-Ungaria pe 6 septembrie, care a oficializat alianța Bulgariei cu Puterile Centrale. Contextul intern era extrem de tensionat din cauza Războaielor Balcanice, pierderea Cadrilaterului și probleme economice grave făcând dificilă susținerea unei armate mari. Decretul de mobilizare generală a fost semnat de țarul Ferdinand și premierul Vasil Radoslavov pe 9 septembrie, iar până la sfârșitul lunii, peste 600.000 de soldați (12-13% din populație) fuseseră mobilizați. Forțele au fost împărțite strategic: Armata 1-a a fost plasată sub comanda germană a lui Mackensen împotriva Serbiei, Armata a 2-a a acționat în Macedonia, iar Armata a 3-a a protejat granița cu România. Mobilizarea a durat doar 17-18 zile, implicând 390 de batalioane și 219 baterii de artilerie, demonstrând o organizare rapidă, deși economia țării era deja puternic afectată de conflictele anterioare.