Impozitul este o prelevare obligatorie și gratuită, plătită în bani, prin care statul finanțează cheltuielile de interes general și redistribuie o parte din veniturile economice. Potrivit unui raport realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC) și Banca Mondială în 2008, România avea 96 de impozite, situându-se pe locul 4 în lume și pe primul loc în Uniunea Europeană, în timp ce țări precum Suedia aveau doar 2, iar Spania 8. Clasamentele ulterioare arată o evoluție mixtă: în 2013, România ocupa locul 136 din 185 de țări, iar în 2019 a urcat pe locul 32 din 190 la capitolul ușurinței plății taxelor, fiind totuși depășită de economii precum Irlanda, Danemarca sau Elveția. Cu toate acestea, povara fiscală asupra cetățeanului mediu rămâne ridicată, venitul fiind impozitat cu aproximativ 65% din suma plătită de angajator (CAS, CASS, TVA, accize și taxe pe proprietate). Astfel, deși sistemul fiscal român a devenit mai competitiv în timp, complexitatea și numărul mare de impozite îl fac în continuare unul dintre cele mai împovărătoare din Europa.