În Franța, prim-ministrul este șeful guvernului în cadrul celei de-a V-a Republici, fiind numit de președinte și avându-și reședința oficială la Palatul Matignon din Paris, motiv pentru care serviciile sale sunt deseori numite prin metonimie „Matignon”. Conform Constituției din 1958, acesta dirijează activitatea guvernului și aplicarea legilor, fiind, de regulă, ales dintre liderii majorității parlamentare din Adunarea Națională, care îl poate demite printr-o moțiune de cenzură. Deși teoretic deține conducerea guvernului, în practică președintele este figura politică dominantă care stabilește direcțiile majore, iar prim-ministrul poate fi chiar o personalitate din afara parlamentului, cum au fost Georges Pompidou sau Dominique de Villepin. În situația numită coabitare, când prim-ministrul aparține unui curent politic opus președintelui, autoritatea sa crește considerabil, el ocupându-se de politica internă, în timp ce președintele se concentrează pe politica externă. Atunci când guvernul eșuează în aplicarea programului propus, prim-ministrul este adesea demis sau își prezintă singur demisia pentru a proteja președintele, un exemplu notabil fiind demisia lui Jean-Pierre Raffarin la 31 mai 2005, după respingerea prin referendum a Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa.