Calea ferată Oravița–Iam–Baziaș este cea mai veche cale ferată de pe teritoriul României, fiind inaugurată pe 20 august 1854 cu scopul principal de a transporta cărbune de la Anina spre Dunăre, prin Oravița. Traseul inițial lega Oravița de Baziaș, trecând prin localități precum Răcășdia, Berliște, Iam sau Socol, iar circulația a fost inițial gestionată de companii austriece, precum Societatea Cezaro-Crăiască Privilegiată, care a fost urmată, după 1867, de Societatea Privilegiată a Căilor Ferate de Stat Austro-Ungare (St.E.G.). Transportul de pasageri a fost organizat începând din anul 1856, însă în prezent linia nu mai este exploatată de niciun operator, fiind complet închisă. Cu toate acestea, porțiunea Oravița–Iam rămâne semnificativă, întrucât tronsonul Iam–Baziaș (în mare parte pe teritoriul actual al Serbiei) a fost dezafectat, dar secțiunea păstrată face parte din situl „Calea ferată Baziaș-Oravița-Anina”, clasat drept monument istoric cu codul LMI CS-II-a-A-10949.01. Astfel, această linie ferată reprezintă o mărturie importantă a infrastructurii industriale și istorice a Banatului din secolul al XIX-lea.