Péter Ábel (n. 23 februarie 1929, Budapesta – d. 8 iunie 1992, Budapesta) a fost un scriitor, jurnalist, critic și istoric de cinema maghiar, recunoscut drept unul dintre promotorii teoriei criticii de artă cinematografică din Ungaria și redactor al multor enciclopedii de specialitate. După debutul ca ziarist în 1948 la revista „Mozi Élet”, a colaborat la periodicul „Színház és Mozi”, iar din 1960 a devenit redactor principal la cotidianul cu cel mai mare tiraj din țară, „Népszabadság”. Pe lângă activitatea jurnalistică, el a fost dramaturg la Teatrul Madách și șef de presă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar între 1965 și 1968 a condus un serviciu la Direcția de Comunicații a Consiliului de Miniștri. Printre operele sale notabile se numără romane precum „Trenul pionierilor” (1949) și „A trecut vara” (1957), dar contribuțiile sale fundamentale rămân enciclopediile de cinema, inclusiv „Micul Dicționar de Cinematografie” (1964) și „Noul Dicționar de Cinematografie” (1974), în două volume. A mai scris monografii și publicistică, cum ar fi istoria festivalului filmului sovietic (1981) și volumul de memorii „Viețile mele la teatru” (1987), lăsând nepublicat ambițiosul său „Dicționar Cinematografic Maghiar”. Prin activitatea sa enciclopedică și critică, Ábel a avut un impact semnificativ asupra teoriei și istoriei filmului în Ungaria, rămânând o figură-cheie în cultura cinematografică a secolului XX.