Procurorul este un magistrat care acționează ca acuzator public, reprezentând interesele statului și supraveghind aplicarea corectă a legii în procesele penale. Rolul său principal este conducerea urmăririi penale, iar actele emise includ ordonanțe, rechizitorii și referate, originalele rămânând la parchet. În România, procurorul are atribuții complexe: efectuează urmărirea penală, coordonează cercetarea penală, sesizează instanțele, exercită acțiunea civilă și apără drepturile minorilor sau ale persoanelor vulnerabile. Numirea sa se face prin decret prezidențial, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (Secția pentru procurori), fiind necesare condiții precum cetățenia română, licența în drept și o bună reputație. Deși sunt independenți și se supun doar legii, procurorii pot fi infirmați de superiorul ierarhic, dar acesta nu poate impune o anumită soluție, iar arestarea unui procuror necesită avizul CSM. În fruntea sistemului se află Procurorul general al României, care conduce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.