Dan Petrescu (n. 1949, București) este un scriitor, eseist, editor și traducător român, absolvent al Facultății de Filologie din Iași. În anii '80, a făcut parte dintr-un grup de intelectuali ieșeni (alături de Luca Pițu, Liviu Antonesei și alții) care a fost supravegheat și hărțuit de Securitate; în 1988 a fost concediat de la bibliotecă, iar în octombrie 1989 a intrat în greva foamei, fiind susținut de personalități precum Monica Lovinescu sau Paul Goma. Împreună cu Liviu Cangeopol, a scris volumul „Ce-ar mai fi de spus”, o radiografie excepțională a României ceaușiste, considerată de Comisia Prezidențială drept cea mai radicală critică a comunismului românesc. După Revoluția din 1989, a activat în Grupul pentru dialog social, a lucrat la Editura Nemira și a publicat volume importante precum „Tentațiile anonimatului” și „Scrisori către Liviu”. De asemenea, a tradus opere fundamentale, inclusiv din Ioan Petru Culianu (Eros și magie în Renaștere) și Bernard-Henri Lévy, contribuind semnificativ la viața culturală și intelectuală românească.