Stadionul Olimpic din Torino (cunoscut și sub denumirile Stadio Comunale sau Stadio Mussolini) a fost construit între 1932 și 1933 pentru a găzdui Campionatul European de Atletism din 1934, fiind inițial casa echipelor Juventus și Torino până în anii 1990. Renovat extensiv între 2003 și 2005 pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 2006, arena are astăzi o capacitate de 28.177 de locuri și este clasificată de UEFA în categoria 4, găzduind în prezent meciurile de acasă ale lui FC Torino. De-a lungul istoriei, stadionul a găzduit meciuri la Campionatul Mondial din 1934 și la Euro 1980, dar și un celebru meci amical din 1947, când 73.000 de spectatori au asistat la victoria Italiei împotriva Ungariei, cu un prim "11" format aproape integral din jucătorii "Grande Torino". În 2016, stadionul a fost redenumit Stadio Olimpico Grande Torino în memoria acelei echipe legendare, care a câștigat cinci titluri consecutive (1942-1949) și a pierit tragic în dezastrul aerian de pe dealul Superga. Construit integral din beton armat, stadionul impresionează prin cele 27 de accese care permit evacuarea spectatorilor în doar 9 minute, iar de-a lungul timpului a găzduit și evenimente de rugby, fotbal american sau concerte.