5G este a cincea generație de rețele celulare fără fir, succesoarea 4G, definită inițial de standardul UIT IMT-2020 care vizează viteze teoretice de până la 20 gigabiți pe secundă, dar standardul industrial 3GPP o definește mai larg prin interfața aeriană New Radio (NR). Vitezele reale variază semnificativ: în benzile sub 6 GHz, 5G este doar cu 15-50% mai rapid decât 4G, în timp ce performanțele maxime au fost demonstrate doar pe unde milimetrice de 15 GHz sau mai mari, simulările Qualcomm indicând o medie de aproximativ 490 Mbit/s. În plus, a apărut standardul 5.5G (sau 5G-Advanced), lansat de China Mobile, care promite viteze de descărcare de până la 10 Gbps, cu 300% mai mari decât 5G-ul standard. Înainte de standardizarea finală, au existat implementări pre-standard, precum 5GTF al operatorului Verizon (incompatibil cu 5G NR) și 5G-SIG al KT Corporation, folosit la Jocurile Olimpice de iarnă de la Pyeongchang din 2018. Serviciile 5G sunt împărțite în trei categorii principale (bandă largă mobilă îmbunătățită, comunicații ultra-fiabile și comunicații masive de tip mașină pentru IoT), iar tehnologia-cheie implică rețele de antene masive MIMO cu sute de elemente, esențiale pentru performanța și capacitatea rețelei.