Inês de Castro (1320–1355) a fost o nobilă galiciană celebră ca metresă și, postum, soție a regelui Petru I al Portugaliei, a cărei poveste tragică a devenit una dintre cele mai cunoscute legende din istoria portugheză. Relația ei cu prințul Petru, interzisă de tatăl acestuia, regele Afonso al IV-lea, a provocat un conflict politic major, mai ales după moartea soției legitime a prințului, Constance de Castilia, în 1345. Temându-se de influența castiliană și de copiii viguroși ai cuplului, Afonso al IV-lea a ordonat uciderea ei în 1355, Inês fiind decapitată la mănăstirea Santa Clara-a-Velha din Coimbra. După ce a urcat pe tron în 1357, Petru I a declarat că fusese căsătorit în secret cu Inês, iar legenda spune că a exhumat trupul ei și a forțat întreaga curte să jure credință reginei moarte, răzbunându-se apoi pe ucigași. Ea a fost înmormântată la Mănăstirea Alcobaça, vizavi de mormântul lui Petru, ambele sicrie fiind sculptate cu promisiunea că vor fi împreună „până la sfârșitul lumii”, iar povestea lor dramatică a inspirat numeroase opere de artă și muzică de-a lungul secolelor.