Guvernul Emil Boc (2) a fost un executiv al României care a funcționat între 23 decembrie 2009 și 6 februarie 2012, fiind susținut de o coaliție formată din PD-L, UDMR și UNPR (un partid creat din parlamentari independenți). Contextul venirii sale la putere a fost marcat de o criză politică profundă, după ce PSD s-a retras de la guvernare, iar guvernul Boc a fost demis printr-o moțiune de cenzură la 13 octombrie 2009 – prima dată în istoria post-decembristă când un guvern a fost demis de Parlament. După realegerea lui Traian Băsescu la președinție, Emil Boc a fost propus din nou premier, fiind validat la 23 decembrie 2009, după ce alte candidaturi (Lucian Croitoru, Liviu Negoiță) au eșuat sau au fost blocate. Noul guvern a preluat puterea în plină criză economică, având nevoie de o tranșă de la FMI, care a fost condiționată de adoptarea unui buget de austeritate, aprobat la 15 ianuarie 2010. Pentru echilibrarea bugetului, guvernul a propus măsuri precum impozitarea contractelor de drepturi de autor, întâmpinând opoziția unor miniștri (Markó, Kelemen), dar a menținut cota unică de impozitare. Guvernul a rămas în funcție până la 6 februarie 2012, când Emil Boc a depus mandatul, iar guvernul Ungureanu i-a succedat.