Judecata este o propoziție logico-gramaticală care exprimă apartenența sau neapartenența unei proprietăți la un obiect. Ea poate fi afirmativă („Omul este animal spiritual”) sau negativă („Omul nu este animal spiritual”), în funcție de modul în care se leagă însușirea de obiect. Structura sa se bazează pe două elemente esențiale: subiectul logic (noțiunea obiectului) și predicatul logic (noțiunea însușirii), legătura dintre ele fiind exprimată lingvistic prin cuvintele „este” sau „nu este”. Din punct de vedere cognitiv, judecata reflectă realitatea și primește o valoare de adevăr: adevărat, fals sau necunoscut/nestabilit. Cercetarea are rolul de a transforma propozițiile cu valoare de adevăr necunoscută în propoziții adevărate sau false, contribuind astfel la sporirea cunoașterii. În plus, termenul desemnează și facultatea de a gândi logic, adică rațiunea sau inteligența.