Sanatoriul timpului (în poloneză Sanatorium pod klepsydrą) este un film polonez din 1973, regizat de Wojciech Jerzy Has, cu Jan Nowicki în rolul principal, fiind o adaptare liberă a povestirilor lui Bruno Schulz. Povestea urmărește un tânăr evreu, Iosif, care călătorește într-un sanatoriu mistic pentru a-și vizita tatăl muribund, descoperind că timpul se comportă imprevizibil și că realitatea se amestecă cu visele, amintirile și fantasmagoriile. Filmul include secvențe din alte opere ale lui Schulz și abordează subtil tema Holocaustului, reflectând asupra dispariției lumii evreiești descrise de autor. A câștigat Premiul Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 1973, deși autoritățile poloneze au interzis inițial participarea, iar regizorul a trimis ilegal o copie la festival. Cu o atmosferă onirică și vizuală impresionantă, pelicula este considerată o capodoperă a cinematografiei europene, explorând memoria, identitatea și fragilitatea existenței.