Amestecul carburant reprezintă raportul de masă dintre aer și combustibil într-un proces de ardere, fiind esențial pentru determinarea eficienței energetice și a nivelului de poluare. În funcție de acest raport, amestecul poate fi stoechiometric (cantitatea exactă de aer pentru arderea completă), bogat (exces de combustibil, care oferă mai multă putere dar eficiență redusă) sau sărac (exces de aer, mai eficient dar care generează temperaturi ridicate și oxizi de azot). Măsurarea precisă a acestuia se realizează cu ajutorul sondelor lambda, primele modele de tip bandă îngustă fiind introduse standard pe automobile la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, iar cele de tip bandă largă sunt acum mult mai precise. În motoarele cu ardere internă, arderea este extrem de rapidă, având loc în aproximativ 2 milisecunde la 6.000 de rotații pe minut, ceea ce face imposibilă o ardere perfect stoechiometrică în practică. Din acest motiv, un amestec perfect poate arde la temperaturi foarte înalte, riscând să provoace detonații („bătăi” ale motorului) și avarii grave, mai ales la sarcini mari.