Corupția reprezintă abuzul de putere publică, activ sau pasiv, pentru obținerea de avantaje financiare sau alte beneficii personale, fiind definită în Republica Moldova prin Legea nr. 90 din 25 aprilie 2008 ca folosire ilegală a funcției pentru foloase materiale sau avantaje necuvenite, contrar intereselor legitime ale societății. Fenomenul este alimentat de cauze precum slăbirea autorității statului, degradarea nivelului de trai, lipsa valorilor morale și absența reformelor instituționale și legislative. Specialiștii disting trei niveluri principale: mica corupție (favoruri limitate între indivizi, cu impact redus), marea corupție (la nivel înalt, care afectează întregul stat și generează costuri suportate de toți contribuabilii) și corupția sistemică (înrădăcinată în structura de zi cu zi a societății, devenind regula, nu excepția, și facilitând rețelele de crimă organizată). Corupția sistemică este încurajată de conflicte de interese, puteri discreționare și monopoliste, lipsa transparenței, salariile mici și o cultură a impunității. În esență, corupția subminează interesele colective prin deturnarea resurselor publice, ocuparea funcțiilor pe criterii preferențiale și eludarea normelor morale și legale, afectând grav dezvoltarea societății.