Administrația Națională de Meteorologie (Meteo Romania) este principala și unica instituție de profil din țară, membră fondatoare a Organizației Meteorologice Mondiale (OMM), iar din 2003 s-a alăturat și Centrului European de Prognoze pe Termen Mediu. Deși observații meteorologice au fost consemnate încă din 1773 la București, istoria oficială a instituției începe la 18/30 iunie 1884, când savantul Ștefan Hepites a pus bazele Serviciului Meteorologic al României, unul dintre cele mai vechi din lume. În același an, Hepites a contribuit decisiv la crearea Organizației Meteorologice Mondiale, iar în 1900 serviciul a fost distins cu medalie de argint la Expoziția Internațională de la Paris, urmată de medalia de aur în 1903. De-a lungul timpului, instituția a evoluat constant, iar în prezent funcționează sub autoritatea Ministerului Mediului, dispunând de o rețea extinsă de centre regionale în marile orașe precum Timișoara, Cluj-Napoca, Iași sau Constanța, plus o Școală Națională de Meteorologie. Printre reperele moderne se numără înființarea primului Observator Meteorologic lângă Aeroportul Băneasa în 1930 și integrarea în structuri europene de prognoză, consolidându-și rolul esențial în protecția vieții și a economiei naționale.