Libertatea religioasă este un drept fundamental al omului, care cuprinde atât latura pozitivă (dreptul de a practica orice religie fără dezavantaje), cât și latura negativă (dreptul de a nu avea religie sau de a renunța la ea). Aceasta protejează individul de orice constrângere directă sau indirectă de a adopta sau păstra o credință, precum și de acțiunile care contravin propriilor convingeri. În România, regimul juridic a evoluat semnificativ, iar sancțiunile pentru împiedicarea libertății religioase au fost înăsprite, mai ales odată cu trecerea de la Vechiul la Noul Cod Penal. Un reper istoric important este declarația Dignitatis Humanae a Bisericii Catolice din 1965, care a subliniat importanța acestei libertăți la nivel internațional. Lucrări de specialitate, precum cele ale lui Damian (2012) și Duvac (2021), analizează cadrul legislativ european și aspectele penale ale acestei libertăți. Astfel, libertatea religioasă este un concept complex, esențial pentru o societate democratică, care echilibrează drepturile individuale cu protecția împotriva coerciției.