După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Rusia a traversat o criză economică profundă, culminând cu deprecierea rublei în august 1998, dar a început să-și revină din 1999. Între 1999 și 2005, economia a crescut cu aproximativ 6,7% anual, datorită prețului ridicat al petrolului și unei ruble slabe, însă a rămas vulnerabilă, depinzând de exporturile de materii prime (80% din total). Până în 2004, Rusia devenise a noua economie a lumii, iar rezervele internaționale au atins 206 miliarde de dolari în aprilie 2006, semnale ale unei redresări notabile. Cu toate acestea, dezvoltarea este extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din PIB, deși are doar o zecime din populație, în timp ce zonele rurale și regiunile minoritare din Asia au rămas puternic în urmă. Principalele provocări rămân stimularea întreprinderilor mici și mijlocii, reformarea unui sistem bancar tânăr dominat de oligarhi și atragerea investițiilor străine, îngreunată de bariere legale, culturale și politice.