Vaslui este un municipiu din estul României, reședința județului cu același nume, situat aproape de frontiera cu Republica Moldova, la confluența râurilor Bârlad, Vasluieț și Racova. Deși este atestat documentar din anul 1375, dovezile arheologice arată o locuire continuă încă din paleoliticul superior, iar numele său ar putea proveni de la bizantini („Basilica”) sau de la migratorii pecenegi și cumani. Orașul a cunoscut o perioadă de maximă înflorire în secolul al XV-lea, când, în 1435, a devenit reședință domnească, iar Ștefan cel Mare i-a acordat mari privilegii în 1490, dăruindu-i 17 sate și construind aici o curte domnească și Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, un exemplu de stil moldovenesc ce îmbină goticul cu bizantinul. După moartea marelui voievod, târgul a intrat într-un declin, fiind distrus de-a lungul timpului de hoardele tătare și turce, dar rămânând cunoscut pentru tradițiile sale de albinărit și pescuit. Dezvoltarea modernă a început timid în 1939 cu o topitorie de cânepă, dar adevărata amploare a venit în 1968, când orașul a redevenit capitală de județ, iar din 1979 a primit statutul de municipiu, transformându-se într-un centru cu arhitectură modernă.