Judecătorul este magistratul care prezidează procedurile judiciare, având rolul de a audia martorii, a evalua probele și a pronunța hotărâri imparțiale, în ședințe publice. În România, activitatea acestora este reglementată de Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 317/2004, care stabilesc și răspunderea disciplinară pentru abateri care afectează prestigiul justiției. Metodele de numire variază global: de obicei, judecătorii sunt desemnați de puterea executivă sau legislativă, dar în unele state americane sau cantoane elvețiene ei sunt aleși direct de popor. Pentru a le garanta independența, în multe țări aceștia sunt numiți pe viață (până la o anumită vârstă), beneficiind de imunitate și inamovibilitate. Simbolurile funcției includ mantia neagră sau roșie și, în Marea Britanie și fostele colonii, peruca, menite să sublinieze că deciziile se bazează pe lege, nu pe prejudecăți personale. În plus, există și categorii speciale, precum judecătorul-sindic (pentru faliment) sau șerifii din Scoția, iar adresarea uzuală este „Onorarea dumneavoastră” sau „domnule președinte”.