Guvernul generalului Nicolae Rădescu a fost un cabinet de tranziție care a condus România între 6 decembrie 1944 și 28 februarie 1945, într-o perioadă marcată de prezența trupelor sovietice pe teritoriul țării. Acesta a reprezentat ultima încercare de a menține un echilibru fragil între partidele democratice istorice (PNȚ și PNL) și blocul de stânga (FND), dominat de comuniști, pentru a evita instaurarea unui regim totalitar. Guvernarea s-a încheiat brusc, în urma unei crize politice violente, orchestrată de comuniști prin manifestații de stradă soldate cu victime, care au creat pretextul perfect pentru amestecul sovietic. Ca urmare, adjunctul ministrului de externe al URSS, Andrei Vîșinski, i-a impus regelui Mihai I demiterea generalului Rădescu și numirea lui Petru Groza la conducerea guvernului. Acest moment a marcat sfârșitul democrației parlamentare din România și începutul instalării regimului comunist, schimbând definitiv destinul țării.