Gara Centrală din Oradea a fost inaugurată simbolic prin punerea pietrei de temelie la 27 mai 1857, în prezența împăratului Franz Josef și a soției sale, Elisabeta (Sissy), după ce orădenii ceruseră încă din iunie 1849, printr-un memorandum, ca linia ferată Pesta-Cluj să treacă prin oraș. Clădirea principală a fost ridicată între 1868-1870, în cadrul unui plan mai amplu de legare feroviară a Bucureștiului de Budapesta, iar pe lângă această gară, Oradea mai avea și stațiile Velența (actuala Oradea-Est) și Ioșia. Actuala formă a gării datează din 1902, când arhitectul Kálmán Rimanóczy Sr. și inginerul Vilmos Rendes au coordonat extinderea clădirii, care fusese modificată și în vara anului 1901 pentru a include săli de așteptare, un restaurant și holul central cu ghișee de bilete. În anul 1913, peste 1,3 milioane de călători au tranzitat această gară, un indicator al importanței sale regionale. De-a lungul timpului, volumetria clădirii a rămas aceeași, însă numeroasele renovări au condus la pierderea multor elemente decorative neoromantice inițiale, modificând caracterul original al monumentului.