Comisia Europeană a Dunării a fost un organism internațional înființat în 1856, după Războiul Crimeii și semnarea Tratatului de Pace de la Paris, având ca scop principal asigurarea liberei circulații pe fluviu. Crearea sa a fost determinată de interesele economice ale Marilor Puteri, în special ale Regatului Unit, care dorea să importe cereale din Principatele Dunărene, iar activitatea a început oficial la Galați pe 4 noiembrie 1856. Din comisie făceau parte puteri precum Austro-Ungaria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia și Imperiul Otoman, iar România a devenit membru cu drepturi depline după războiul de independență. Timp de 82 de ani, comisia a reușit să amenajeze cursul inferior al Dunării, executând 10 tăieturi între 1862 și 1902, contribuind astfel la dezvoltarea economică a regiunii și păstrându-și neutralitatea chiar și în timpul războaielor balcanice și al Primului Război Mondial. Deși proiecte ambițioase precum calea ferată și podul peste Dunăre ale domnitorului Cuza nu s-au materializat, ele au deblocat fonduri importante care au asigurat succesul și longevitatea acestei comisii internaționale.