Moartea reprezintă încetarea permanentă și ireversibilă a tuturor funcțiilor biologice care susțin un organism viu, iar în prezent moartea cerebrală este adesea folosită ca definiție legală a acesteia. De la începutul secolului XXI, peste 150.000 de oameni mor în fiecare zi, iar în multe culturi și religii (precum cele cu Rai, Iad sau Karma) moartea este asociată cu viața de apoi și judecata faptelor. Istoric, moartea era definită prin oprirea inimii și a respirației, însă apariția resuscitării și a defibrilării a făcut această definiție inadecvată, generând dezbateri despre diferența dintre termenii „permanent” și „ireversibil” în cadrul definiției circulatorii. Pentru a rezolva aceste probleme, medicii și medicii legiști apelează astăzi, de regulă, la conceptul de moarte biologică (cerebrală), considerând o persoană moartă atunci când activitatea electrică a creierului încetează definitiv. Spre deosebire de organismul întreg, componentele sale (celule sau țesuturi) suferă necroze, iar entitățile non-vii precum virusurile pot fi distruse fizic, dar nu se poate spune că „mor”.