Tibetul este un imens podiș din Asia Centrală, considerat „Acoperișul lumii”, fiind regiunea populată cu cea mai mare altitudine, peste 4.900 de metri. Întinzându-se pe aproximativ 2,5 milioane de kilometri pătrați, este mărginit de lanțurile Himalaya, Kunlun și Karakoram, iar la granița cu Nepalul se înalță Mount Everest, în timp ce populația sa istorică este formată din tibetani, Monpas, Qiang și Lhobas. Clima este continentală, rece și uscată, cu diferențe uriașe de temperatură între nord (sub 0°C) și sud-est, unde se află orașele principale precum Lhasa (8°C) și Shigatse. Din punct de vedere istoric, Tibetul a fost un puternic regat budist în secolele VII-VIII, a trecut pe sub dominația mongolilor în secolul XIII și a dinastiei Manchu în secolul XVIII, devenind independent temporar după Revoluția Chineză din 1911-1912, sub influență britanică. Regiunea, locuită acum aproximativ 21.000 de ani și influențată genetic de imigranți neolitici nord-chinezi în jurul anului 1.000 î.e.n., a fost invadată de comuniștii chinezi în 1950 și a devenit oficial Regiunea Autonomă Tibet în 1965. Datorită izolării geografice și culturii budiste proprii, istoria sa timpurie este adesea amestecată cu mituri, precum legenda întemeierii triburilor de către un urmaș al Bodhisattva Avalokitesvara și un demon.